Grupul Scolar Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.126

Spitalul Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.116

Postul de politie Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.123

Cabinet medical dr. Jipeanu Fanica
Tel./Fax: + 40 (237) 241.071

Agentia CEC Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.115

Oficiul Postal Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.122

Diplomatic TV Network Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.743

Directia Apelor Siret, filiala Vrancea, canton Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.257

S.C. Diversis Dumitresti S.R.L.
Tel./Fax: + 40 (237) 241.114

Electrica Muntenia Nord SDFEE Vrancea S.A.
– punct exploatare Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.157

RNP ROMSILVA SD Focsani RA, Ocolul silvic Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.121

Scoala generala Lastuni, comuna Dumitresti
Tel./Fax: + 40 (237) 241.003

In comuna Dumitresti funtioneaza un numar de aproximativ 23 de agenti economici cu diverse obiecte de activitate. Datorita amplasarii sale geografice, precum si a conditiilor din zona, in comuna Dumitresti sunt dezvoltate activitati economice cu urmatoarele domenii de activitate conform codului CAEN:
– Fabricarea produselor lactate si a branzeturilor
– Taierea si rindeluirea lemnului; impregnarea lemnului
– Silvicultura si exploatare forestiera
– Comert cu amanuntul in magazine nespecializate
– Comert cu ridicata al cerealelor, semintelor si furajelor
– Constructii de cladiri si lucrari de geniu
– Activitati veterinare
– Transporturi rutiere de marfuri
– Fabricarea painii; fabricarea produselor proaspete de patiserie
– Transporturi cu taxiuri
– Comert cu amanuntul al carburantilor pentru autovehicule

O lista cu firmele din comuna Dumitresti poate fi consultata la urmatoarea adresa web:  http://www.listafirme.ro/harta/vrancea_dumitresti.htm

In comuna Dumitresti, functioneaza din anul 2008, Spitalul Teritorial Dumitresti, care la data actuala se afla in administrarea Consiliului Judetean Vrancea. Spitalul satisface un minim al nevoii de asistenta medicala ambulatorie pentru aceasta zona de sud a judetului Vrancea.
Asistenta sociala din comuna este asigurata de Serviciul comunitar social, de Institutia publica a persoanelor cu handicap si Autoritatea tutelara care fiinteaza pe raza localitatii.
In comuna Dumitresti functioneaza cateva cabinete medicale care asigura asistenta medicala pentru populatia din comuna si imprejurimi.

Comuna Dumitresti, dispune de logistica necesara unei bune activitati pe linie educationala.
In comuna functioneaza in present –mai 2007- urmatoarele unitati scolare:
– Grup Scolar Dumitresti cu invatamant liceal si Scoala de Arte si Meserii
– O scoala cu clasele I-VIII la Lastuni
– Scoli cu clasele I- IV la Tinoasa , Valea Mica, Poienita, Trestia, Motnau, Dumitresti de Sus, Bicesti de Jos, Bicesti de Sus, Galoiesti, Dumitresti Fata.

Reteaua scolara sufera in timp unele modificari in functie de numarul de copii, unitatile care raman fara copii sau cu un numar mic, desfiintandu-se. aceasta este situatia cu scolile care au functionat pe parcurs in satul Lupoaia intre 1957- 1973, Podul Garnetii (1965-1973), ciclul gimnazial din satul Motnau pana in anul 2001 care in present nu mai functioneaza.
La Dumitresti functioneaza si unitati prescolare gradinite de zi- la Dumitresti –centru, Bicesti de Jos, Galoiesti si Bicesti de Sus.
S-a pus problema o perioada , comasarii unor unitati scolare marginase pentru a se evita predarea simultana insa nu s-a realizar datorita varstei mici a elevilor si terenului accidentat care pe timpul iernii devine periculos pentru transportul in siguranta al elevilor.
Inceputurile invatamantului din Dumitresti se afla pierdute in negura timpului. Arhiva scolii dinainte de primul razboi mondial a fost evacuate din fata invaziei germane din 1916 in Moldova, de unde nu s-a mai intors.
Nu exista informatii in arhivele fostelor inspectorate scolare Focsani, Ramnicul Sarat, Buzau . ci doar la la DGAS Bucuresti apar o serie de informatii datate din 1863.
In revista Milcovia din 1936, aparuta la Focsani, un anume Mihai Popescu, mentioneaza pentru 1861 la Dumitresti doi invatatori, Nica Radu si Rosca Anghel.
In 1870 este invatator la Dumitresti Constantin Popescu, fiul preotului de la Chiojdeni, care se transfera la centru langa tatal sau, fiind inlocuit cu Petre Bistriceanu.
In 1870, la 6 ani dupa legea lui Cuza privitoare la invatamantul primar general, obligatoriu si gratuit la Dumitresti era “Scoala Modelu” asa cum se vede dupa stampila respective si dupa hartia cu antet pentru corespondenta, pe cand celelalte scoli din comunele invecinate erau numai “scoli rurale”.
Denumirea de “Scoala Modelu” corespundea unei stari de fapt, scoala de la resedinta plasii bucurandu-se de o incadrare si un statut special. Sumele consemnate in statele de plata de la DGAS Bucuresti arata ca invatatorii porneau de la salarii de 88 lei pe luna, pe cand cei de la celelalte scoli de la comunele din jur porneau de la 55 lei (Giurca Nicolae- Scoala din Dumitresti).
Prima cladire publica avand ca destinatie scoala s-a ridicat intre 1890- 1892 pe locul actualului Camin Cultural. A servit ca scoala pana la cutremurul di 1977 in urma caruia a fost demolata.
Populatia scolara fiind in crestere si spatiul devenind neincapator in perioada 1910- 1914 se construieste o noua cladire cu 4 Sali de clasa in apropierea celei existente deja .
In timpul ocupatiei germane din 1916-1918 ambele cladiri au fost folosite de armata de ocupatie, cursurile insa nu s-au inchis, ci s-au tinut in case particulare. Imediat dupa razboi scoala s-a reinstalat in propriul local.
Vechea cladire din 1892 devine din 1919 “Scoala de fete”
Scolile poarta o vreme numele eroilor cazuti in primul razboi mondial, dupa cum se vede pe stampile si hartia de corespondenta.Acestea poarta numele invatatorului erou Dumitru Dumitrescu, cazut in razboiul din 1916- 1918.
Scoala de fete functioneaza in cladirea cu doua sali de clasa construita in 1890- 1892 si a avut ca directoare pe Maria Dobrescu.
Legea scolara din 1924 recomanda prelungirea invatamantului primar la sapte clase, printr-un invatamant zis “complementar” la clasele V-VII unde se punea accent pe cunostintele practice, utile celor ce se vor ocupa la tara de cultivarea pamantului si cresterea animalelor.
Invatatorii perioadei interbelice erau foarte respectati, alaturi de preot de catre locuitorii satelor respective. Aveau lefuri destul de bune care le asigurau un trai decent. Se duceau in zilele de sarbatoare la biserica sin u intrau in carciuma. Se intalneau pea casa cand la unul cand la altul, distractia obisnuita fiind jocul de carti. Preocupari deosebite de ordin intelectual nu prea erau (Giurca Nicolae- interviu-mai 2007)
In anii urmatori primului razboi mondial s-au construit cu sprijinul statului cladiri modeste pentru scolile de la Poienita, Lastuni, Motnau si Fata.
Ele aveau una-doua Sali de clasa, o cancelarie si un mic spatiu destinat sa fie locuinta invatatorului.
N-au avut o existenta prea lunga, nefiind temeinic construite pe fundatii si invelite cu sindrila sau tabla neagra, asa ca dupa 30- 40 de ani, nemaifiind corespunzatoare au fost demolate.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial scolile au continuat sa functioneze, desi o parte dintre invatatori, majoritatea ofiteri in rezerva, sunt mobilizati si trimisi pe front.
Au cazut pe front Dumitru Calota , Aurel Georgescu si Stoica Crintea. Dumitru Gheba a fost grav ranit si a stat multa vreme in spital, Ionel Militaru si Gica Manolescu au cazut prizonieri si au ajuns la minele din Siberia , dar dupa ani de suferinta s-au intors acasa.
Dupa 4 ani de razboi, are de indurat foametea din 1947, dupa care urmeaza dictatura comunista de peste patru decenii.
Scoala a traversat intreaga aeasta perioada cu minusurile si implinirile ei. Invatamantul a fost politizat , scoala fiind considerata un important mijloc de modelare a cunostintelor, de formare a “omului nou’ al erei socialiste.
Cadrele didactice erau considerate adevarati propagandisti ai ideologiei partidului , nu numai in scoala ci si in afara ei.
Cine nu se supunea se expunea unor grave sanctiuni asa cum au fost George Dumitrescu-mort in inchisoare, Gheorghe Militaru si Alexandru Danulescu , invatatori ce au devenit dusmani ai oranduirii comuniste si au fost condamnati la ani grei de temnita, dupa care nu li s-au mai permis reintegrarea in invatamant.
Elevii din clasele mici devin “pionieri”, poarta uniforma cu cravata rosie. Cei din clasele mari activeaza in cadrul Uniunii Tineretului Comunist, formand “pepiniere”din care partidul isi recruta viitoarele cadre.
Limba rusa se studiaza in dauna limbilor moderne traditionale in invatamantul romanesc precum franceza germana sau engleza. Cadrele didactice sunt considerate acum “bune la toate”. Sunt nelipsite din echipele de colectivizare fortata, ele ducand “munca de lamurire”in toate ocaziile in care trebuia imprimata “linia de partid”. De asemenea participa la recensamantul populatiei si animalelor iar Caminul Cultural este insufleti de activitatea profesorilor si invatatorilor.
Se considera ca un cadru didactic trebuie sa presteze 48 de ore de munca saptamanal. Cum cadrele didactice oscilau intre 18-24 ore, fiecare cadru era dator sa munceasca pentru completarea normei suplimentare intre 24 si 30 ore.
La scoala pe langa condica in care se notau orele conform orarului, alcatuit din programele de invatamant, exista o a doua condica de prezenta in care fiecare era obligat sa consemneze zi de zi cum si-a completat norma pana la 8 ore pe zi.
Un alt aspect al perioadei comuniste era ‘era presei” si “invatamantul politic”
Dupa 1950 si cam doua decenii dupa aceea, ziua de munca scolara cu “ora presei”. La ora sapte si un sfert dimineata toata lumea se prezenta la lectura colectiva a ziarului “ Scanteia” din ziua respective; se citea articolul de fond si sterile mai importante dupa care se facea o discutie “Giurca Nicolae- Scoala din Dumitresti”
De asemenea toate cadrele didactice erau cuprinse in invatamantul de partid , intalnindu-se o data pe saptamana . Se citea spre exemplu cate un capitol din “Istoria Partidului Comunist al URSS” . Participantii ascultau si notau iar la urmatoarele intalniri erau evaluati
In 1963 conducerea invatamantului de la regiunea Ploiesti, luand in calcul numarul mare de scoli cu opt clase de pe cursul mijlociu al raului Ramnic si implicit numarul mare de absolventi ai scolii generale propune infiintarea unui liceu la Dumitresti.
In cladirea amenajata ca sediu al liceului erau 4 sali de clasa, 2 laboratoare, biblioteca , birouri, cancelaria plus internat, separate pentru baieti si fete in aripa de sud.
Absolventii liceului obtin rezultate bune, in anul scolar 1967-1968 din 53 de absolventi 16 urmeaza studii universitare iar in anul 1968-1969 din 30 de absolventi 21 urmeaza studiile in invatamantul superior, fapt mentionat de arhiva scolii.
In perioada 1978- 1991 scoala pierde titulatura de liceu si desfasoara cursuri doar pentru scoala generala de 10 ani.
In 1991 cand director era Lungu Petrache scoala redevine liceu cu doua clase paralele.
In present are titulatura de Grup Scolar in cadrul caruia functioneaza ciclul liceal si Scoala de Arte si Meserii.

CASA DE COPII- FETE
Acest centru de plasament ia fiinta in anul 1978 avand copii proveniti din familii dezorganizate –fete- de pe intreg teritoriul judetului Vrancea. Fetele aveau varste cuprinse intre 6 si 19 ani, in general varsta necesara scolarizarii. Dupa terminarea studiilor urmau sa intre in productie sau sa-si continuie studiile in alte parti.
Dupa 1990- institutia a primit sprijin masiv di partea guvenului Belgian si din partea unor fundatii ce le acorda fetelor sprijin material si le ajuta sa-si gaseasca un loc de munca. Din 2005 Casa de Copii nu mai functioneaza in urma politicii guvernamentale de descentralizare, multe dintre fete au fost luate in plasament de asistenti maternali (familii).

Comuna Dumitresti beneficiaza de o bogata retea de drumuri in interiorul satelor (ulite), precum si drumuri de exploatare ce deservesc proprietatile funciare ale locuitorilor.
Comuna Dumitresti este legata de o retea de drumuri judetene de centrele urbane Focsani si Rm. Sarat.
Transportul de persoane spre Focsani si Rm. Sarat este asigurat de firme de transport locale care deservest traseele Dumitresti – Focsani, respectiv Dumitresti – Rm. Sarat. Treseele sunt zilnice si permit comunicarea cu centrele urbane apropiate.

CONSIDERATII DE ORDIN ISTORIC

DUMITRESTI – PLAI

In stadiul actual de documentare nu poate fi vorba de o istorie propriu zisa a Dumitrestilor. Arhiva comunei dinainte de primul razboi mondial a fost evacuata in Moldova in 1916 si n-a mai venit inapoi. Arhiva fostului judet Rm.Sarat de care a apartinut dintotdeauna valea Ramnicului cu asezarile ei, a fost evacuata la Buzau dupa 1967 si nu am reusit s-o cercetam. La arhivele statului de la Bucuresti nu s-au facut cercetari decat pe dosarele fondului M.E.I. pentru invatamant, deci raman destule locuri de investigat de unde se pot aduce informatii pentru completarea celor de care dispunem acum.
Ne vom baza expunerea pe putinele documente pe care le-am putut totusi gasi si cerceta, pe traditia orala mostenita de la inaintasi, pe unele supozitii ce decurg logic din fapte cunoscute.
Punctul de plecare al consideratiilor de ordin istorie il constituie o cercetare a lui George Tatulescu, jurist, dumitrestean de origine, intitulata „0 asezare de mosneni” si publicata in revista „Milcovia” aparuta la Focsani. Am gasit dosarul improprietaririi efectuata in 1865 de Cuza Voda, o harta a mosiei mosnenilor din Dumitresti de Jos din 1857, una pentru improprietaritii din Bicesti de Jos din 1865 si unele documente de familie de la jumatatea secolului al XIX – lea. Avem o imagine destul de conturata si suficient de clara a comunei si satelor ei de la 1850 incoace si vom incerca s-o prezentam, dupa cum vom arata si ceea ce stim despre perioada dinainte.
Consideram necesara o lamurire, sau macar o incercare de a lamuri, in ce raport se afla denumirile Dumitresti si Plai.
Oameni din satele mai indepartate sau din comunele din zona, ziceau – si cei mai batrani inca mai zic – „Ma duc la Plai la targ, (la farmacie sau la spital)”. Vechea plasa Dumitresti din secolul trecut se chema „plasa Plaiul” si mult mai tarziu „plasa Dumitresti”.
In acceptiunea generala „plai” inseamna loc asezat, neted, intre dealuri, exact ceea ce este geografic Dumitrestiul la confluenta Ramnicului cu Motnaul.
In „Spatiul mioritic”, poetul filozof Lucian Blaga, numea plaiul „spatiul matrice” al sufletului romanesc, punandu-si amprenta asupra culturii noastre populare. Doina si balada, spunea Blaga, s-au nascut pe plai, adevarat leagan de formare a poporului nostru.
Nu e greu de dedus ca denumirea de „Plai” data din timpuri vechi asezarii de la Dumitresti pledeaza pentru vechimea acestor asezari, vechime greu de dovedit altfel din lipsa de documente scrise.
Dealtfel George Tatulescu in cercetarea sa afirma ca termenul se folosea in documente vechi. Astfel intr-o carte de hotarnicie din 1752 din luminata porunca a Prea invatatului nostru Domnu Ion Matei Ghica Voievod – intr-un diferend de proprietate se zice ca impricinatii sunt: „dela Bicesti (sat din Dumitresti) din PLAIU Sud Slam Ramnic” daca Slam – Ramnic era judetul – se va numi asa inca un secol, ar putea insemna ca „plaiu”, desemneaza plasa, unitate administrativa reunind 3-4 comune invecinate. in alt document dat 30 de ani mai tarziu reclamantul Toader Proca e „din plaiul acestui judet” ( carte de hotarnicie din 1781 Mart. 8). Intr-un document din 1784 se vorbeste de „hotarul plaiesilor”. Cele 3 documente din a doua jumatate a secolului al XVIII – lea folosesc mai des cuvantul „plai” decat pe cel de Dumitresti, fapt ce pare sa indice ca „plaiul” insemna o unitate geografica mai mare decat comuna , ceva ce putea fi si unitate administrativa mai mare decat comuna, care se va numi mai tarziu plasa.
Toader Proca, fiul lui Mihul Capit. Proca, cel intalnit la 1781 in cartea de hotaruire e „fost vataf de Plaiu” avea deci o functie de conducere in organizarea plaiului. Proculestii acestia erau probabil, niste mosneni mai bogati, deoarece o parte din mosia Bicesti de Sus se numea Proculeasca.
E deasemenea stiut ca in organizarea administrativa din timpul voievozilor judetele erau impartite in „capitanii” avand in frunte un „capitan” cu functie militara in primul rand, dar si administrativa.
Sa fi fost tataul vatafului de Plai din 1781, Mihul Capitan Proca un astfel de „capitan” sa fi preluat mai tarziu fiul ceva din functia tatalui sub denumirea de „vataf de plai”? Posibil, dar nu putem afirma raspicat din lipsa de documente.
Cuvantul „plai” e acum din ce in ce mai putin folosit fiind simtit de cei tineri ca un arhaism al carui inteles trebuia cautat in dictionar. N-a fost totdeauna asa. Plasa a fost numita un timp, la inceput „Plaiul Ramnic” -primul camin cultural care si-a avut inceputul in preajma primului razboi mondial se numea „Plaiul”, societatea cooperative din perioada primului razboi mondial se numea deasemeni „Plaiul” traditia vechii denumiri era inca de acum 80-100 de ani. Ar fi pacat s-o uitam.

DUMITRESTI – SATE, MOSII MOSNENESTI – FAMILII DE MOSNENI

Prin Dumitresti se intelege acum comuna cu toate cele 16 sate ale ei, pana nu demult era si numele plasii ce avea in subordine administrativa comunele din partea de deal-munte a fostului judet Rm.Sarat.
Satele de la centrul comunei au purtat din trecut si poarta si acum denumirea de Dumitresti de Jos si Dumitresti de Sus.
Numele de localitate in topominia romaneasca – deriva in multe cazuri – poate in cele mai multe – de la numele intemeietorului, sau de la numele familiilor mai numeroase cum ar fi: de la Giurca – Giurcari, de la Rosea -Roscari, de la Bostina – bostinari, sau de la Galoiu – Galoiesti.
Este evident ca Dumitresti vine de la un Dumitru, sau de la Dumitrescu. asa au gandit si inaintasii nostri care au atribuit numele localitatii unui legendar Dumitru Borcan , oier transilvanean stabilit aici si dand numele satului.
Asa afla de la localnici preotul Gh. M.Popescu venit la Dumitresti in 1905, care scrie intr-o monografie a bisericii in martie 1906 :
„Comuna Dumitresti in genere isi trage numele de la un om anume Dumitru Borcan, care s-a asezat pentru intiia oarape aceste locuri…..”
Acelasi lucru il afirma invatatorul Ghica Georgescu prin 1940, spunand ca il auzise de la oamenii batrani din sat.
George Tatulescu afirma acelasi lucru in articolul „Din trecutul Du-mitrestilor” publicatin „Analele Ramnicului” nr. 8-9 din 1924. Insa in 1936 in studiul „0 asezare de mosneni” combate aceasta afirmatie aratand ca gaseste pe un Dumitru Borcan intr-un zapis din 1824 mai 13, care impreuna cu fratii sai Sandu, Ion, Gheorghe si Neculai, vand mosnenilor Stanilesti, Rosculesti si Tirulesti, mosia lor „din a patra parte Peliticu” .
Tatulescu arata ca:
„Dumitresti isi avea deja stabilit numele cu mult inainte -mosia Peleticu pe care o posedasera Dumitru Borcan si fratii era departe de centrul care a dat numele comunei”.
Argumentul cel mai temeinic adus de G. Tatulescu impotriva ipotezei ca numele vine de la Dumitru Borcan e acela ca pe un act din 1762 Maiu 18, intalnim numele unui „unches Stan Dumitresc de ani 90” precum si numele mosiei „parte a noastra mosie din Dumitresti de Jos.”
Concluzia: denumirile de Dumitresti de Jos si Dumitresti de Sus erau mai vechi de 1762, deci anterior acestui Dumitru Borcan au existat familii cu numele de Dumitrescu. E un fapt frecvent pierderea unor nume de familie, fie prin lipsa de descendenti in linie barbateasca, fie prin admitere de noi nume.
Am zice deci ca ipoteza cu derivarea de nume de la Dumitru Borcan e o legenda plauzibila, dar discutabila.
Referitor la vechimea asezarii au circulat cateva legende:
Un batran nascutin jur de 1900, Dumitru Leopea, spunea prin 1950, ca auzise de la inaintasi, ca la un proees cu eineva care vroia sa acapareze niste pamant din mosia mosnenilor, ar fi declarat:
„Noi avem aceasta mosie de la Negru-Voda, care a dat-o stramosilor nostri cu obligatia sa supravegheze hotarul de rasarit al tarii si sa aprinda focurile pe dealul Capatanii in caz ca vad osti navalind pe campia dinspre Dunare”.
Pare plauzibil fiindca sistemul de alarma prin focuri pe inaltimi s-a practicat in trecut la noi, si dealul pe care 1-a indicat mosneanul domina vaile pana spre culmile Buzaului de unde din foc in foc pe dealuri alarma sosea repede, la Targoviste, la curtea domneasca.
O varianta a acestei traditii referitoare la vechimea stapinirii mosnenilor asupra mosiei da si G. Tatulescu aducand ca argument marturia unor mosneni care in 1785 intr-un proees cu manastirea Ramnic, ca: „ei hartii n-au decat cer vechea stapanire ce au avut din descali[ca]toare „.
La acelasi proees mosnenii Bicesti au spus referitor la mosia Peleticus: „…. de mosie domneasca nu stiu, fara numai stiu ca pe aceste semne au stapanit parintii lor”.
Mosnenii erau nestiutori de carte in veacurile din urma si de ar fi avut vreun document domnesc vechi el s-a pierdut fie din neglijenta oamenilor, fie din vitregia vremurilor. Dealtfel un mosnean batrin ar fi spus la un proees ca au avut un uric scris „cu litere de sange, dar ca s-a pierdut.”

Intinderea teritoriului administrativ

Comuna Dumitresti este asezata pe cursul mediu al raului Ramnicul Sarat, intr-o depresiune subcarpatica situate in zona de sud, sud-vest a judetului Vrancea.
Localitatea este asezata in depresiunea cu acelasi nume, depresiune intradeluroasa situata in Subcarpatii de Curbura.
In vest este marginita de Dealul Bisoca, in nord-vest de Dealul Rosu si Dealurile Garbovei. In nord se invecineaza cu depresiunea Ramna si Mera, ceva mai la est cu Dealul Deleanu iar spre sud, la limita judetului Vrancea cu judetul Buzau se inalta Dealul Capatanii.
Comuna Dumitresti este una dintre cele mai mari comune ale judetului Vrancea, dupa cum era si in cadrul fostului judet Ramnicu Sarat de care a apartinut pana in 1968. Este compusa dintr-un numar de 16 sate centrul aflandu-se in lungul Vaii Ramnicului la confluenta acestuia cu raul Motnau.

Delimitarea teritoriala a comunei

Comunele invecinate sunt: Chiojdeni la sud-vest; Gura Calitei in nord; Bordesti la est si Buda din judetul Buzau in sud-est. Comuna se afla la o distanta de 40 km de Focsani si 30 km de Ramnicul Sarat pe soselele ce fac legatura.
Localitatea are o forma alungita spre nord-vest avand o suprafata de circa 85 kmp. Din suprafata comunei 12,8 kmp este teren intravilan, in timp ce terenul extravilan ocupa o suprafata de 72,2 kmp.

Satele componente

Comuna Dumitresti are sub administratia sa un numar de 16 sate compomente:
Dumitresti, Blidari, Dumitrestii de Sus, Motnau, Siminoc, Trestia, Tinoasa, Lastuni, Poienita, Valea-Mica, Dumitrestii Fata, Roscari, Bicestii de Sus, Galoiesti, Bicestii de Jos, Lupoaia.

Populatia comunei Dumitresti

Comuna are o populație de 4602 locuitori potrivit recensământului efectuat în anul 2011, în scădere față de recensământul anterior, din anul 2002, când se înregistraseră 5278 de locuitori.

Autoritatile administratiei publice locale

Potrivit legii 215/2001, art. 21(1), autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala, sunt Consiliul Local ca autoritate deliberativa si Primarul ca autoritate executiva. Primarul, viceprimarul, secretarul impreuna cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie, potrivit legii, o structura functionala cu activitate permanenta (Primaria Comunei) care aduce la indeplinire hotararile Consiliului local, dispozitiile primarului, solutionand probleme curente ale colectivitatii.
Sediul acestora se afla pe raza satului Dumitresti, avand o pozitie centrala fata de celelalte sate componente.
Structura primariei comunei Dumitresti este stabilita pe baza de organigrama, aprobata prin Hotararea Consiliului Local.